Copiii Strazii

Fenomenul copiii străzii a devenit vizibil şi a explodat la noi, în România, după 1990. El exista
şi înainte, în epoca ceauşistă, dar era ţinut sub control de miliţie, care intervenea prompt, adunând în
raziile permanente de pe străzi, din gări sau alte locuri de refugiu, pe copiii fugiţi din familii ori din
instituţiile de ocrotire. Fugarii erau încredinţaţi centrelor de primire şi triere a minorilor, care-i
reinstalau în familii ori instituţii.

Datele statistice oferite de directorii centrelor de primire minori, care au ocupat această funcţie
şi înainte de decembrie 1989, arată clar : copiii străzii reprezintă evoluţia unui fenomen bine camuflat
de regimul anterior.

Aceşti copii, care înainte de decembrie 1989, fugeau frecvent din instituţiile de ocrotire şi din
familii, erau constrânşi prin aplicarea strictă a legii 3/1970, privind regimul ocrotirii unor categorii de
minori să trăiască acolo unde erau plasaţi şi replasaţi, chiar dacă au dovedit prin fugile repetate că nu se
pot adapta şi că „ceva” funcţiona defectuos în familie, instituţiile ori în propria structură.

Lasă un comentariu