Formarea Autonomiei Personale si Sociale la Copilul cu Cerinte C.E.S

Pentru a putea funcţiona normal A.Vrăşmaş (2002, p. 18) consideră că fiecare familie are câteva nevoi de bază care trebuie satisfăcute, şi anume: nevoi afective, educative, economice, de sănătate, informaţionale, culturale, la care se mai adaugă şi cele sociale şi psihologice (G. Neamţu, 2003, p. 669). Aşadar familia ,,îşi are originea în căsătorie, fiind alcătuită din soţ, soţie şi copii născuţi din unirea lor’’(Mitrofan, 1991, p. 144). I. Mihăilescu (2000, pp.198-199) acordă ,,fenomenului social’’(F. Chipea, 2001, p. 21) numit familie două accepţiuni: una sociologică şi alta juridică. Potrivit perspectivei sociologice, familia reprezintă ,,un grup primar în care predomină relaţii directe, informale, nemediate’’, în timp ce perspectiva juridică definea familia ca fiind ,,un grup de persoane între care s-au stabilit un set de drepturi şi obligaţii, reglementat prin acte legale.”

Potrivit opiniilor lui A. Stănoiu şi a M. Voinea (1983, p. 84), familia reprezintă ,,unul dintre cele mai complexe microsisteme sociale’’, ea cunoscând în decursul istoriei  o mare diversitate de forme. I. Mihăilescu (2000, p. 201), în urma cercetărilor etnografice şi antropologice, evidenţiază existenţa familiei de tip poliandrie (în care o femeie are mai mulţi soţi), poligamie (în care un bărbat are mai multe soţii) şi monogamie, aceasta reprezentând forma cea mai răspândită de familie.

Lasă un comentariu