Programe Kinetice Aplicate Pacientilor cu Afectiuni Cardiovasculare

Cordul (inima) este un organ musculo-cavitar cu rol de pompă aspiro-respingătoare a sângelui, situat în mediastinul mijlociu.

Inima are o capacitate de aproximativ 500-700 cm3 şi o greutate medie la adult de aproximativ 300 g, cu mici variaţii în funcţie de vârstă, sex, tipul constituţional.

În torace inima are o poziţie asimetrică, axul său longitudinal este orientat oblic de sus în jos, de la dreaptă spre stânga şi dinapoi-înainte, astfel încât baza inimii priveşte la dreapta, în sus şi posterior spre esofag, iar vârful inimii este orientat la stânga, în jos şi anterior şi corespunde spaţiului V intercostal stâng, pe linia medioclaviculară (LMC).

Fiind proiectată pe peretele anterior al toracelui se înscrie pe linia care uneşte umărul drept cu rebordul costal stâng, trecând prin punctul apexian, proiecţia pe coloana vertebrală corespunde vertebrelor T4-T8, numite şi vertebre cardiace.

Cordul este format din 4 cavităţi:

–           2 superioare – atriile, care se prelungesc lateral cu 2 auricule: drept şi stâng şi

–           2 inferioare – ventriculii.

 

Atriile comunică prin orificiile atrio-ventriculare cu ventriculul de aceeaşi parte, fapt pentru care inima a fost subîmpărţită în inima dreaptă şi inima stângă.

Inima dreaptă, alcătuită din atriul drept (AD) şi ventriculul drept (VD), reprezintă din punct de vedere funcţional inima venoasă, deoarece prin AD primeşte sânge venos din circulaţia mare, iar prin VD şi arterele pulmonare îl trimite în circulaţia pulmonară pentru oxigenare.

Inima stângă, formată din atriul stâng (AŞ) şi ventriculul stâng (VS), reprezintă inima arterială, care, prin AŞ primeşte sânge oxigenat din circulaţia pulmonară, iar prin VS şi aortă (Ao) îl trimite în circulaţia sistemică.

Lasă un comentariu