Regimul Concentrationist Comunist din Romania

Actul istoric din August 1944 a însemnat şi începutul unei noi dezvoltări constituţionale a ţării, deosebită de trecut. Întrucât singurele acte fundamentale în vigoare, în acel moment, erau decretele din 1940, se impunea ca o necesitate istorică imediată reintroducerea unui regim de constituţionalitate care să poată garanta dezvoltarea socialistă a ţării. În împrejurările de atunci nu existau condiţii de elaborare a unei noi constituţii.

De aceea a fost adoptată o soluţie tranzitorie care constă în repunerea în vigoare a constituţiei din 1923, scop în care a fost emis decretul din 2 septembrie 1944. Acest decret cuprindea în total cinci articole şi formula într-un mod concis dispoziţii constituţionale de o deosebită importanţă, printre care cele referitoare la abrogarea decretelor din septembrie 1940 (art. V). Astfel, articolul I al decretului stabilea că “Drepturile românilor sunt cele recunoscute de Constituţia din 1866, cu modificările ce ulterior i-au fost aduse şi de Constituţia din 1923”[1].

[1]  P. Gogeanu , Istoria Dreptuli Românesc, Universitatea Bucureşti, 1985,p.165

Lasă un comentariu